Clima se schimbă din ce în ce mai mult, temperaturile cresc și în același timp, amenințarea inundațiilor și precipitațiilor abundente și prelungite crește.

Ca răspuns la aceaste condiții, mediul construit trebuie să devină pregătit să se adapteze la schimbări climatice majore. Reziliența la climă trebuie interpretată într-un mod larg ca rezistența la fenomenele meteorologice extreme, rezistența la scăderea biodiversității (contribuind la susținerea biodiversității), rezistența la schimbarea nivelului mării, rezistența la deficitul de apă, rezistența la recolte agricole mai scăzute, rezistența la epuizarea materialelor și deficitul de resurse; un mediu construit rezistent ar trebui să se auto-aprovizioneze pe cât posibil cu materiale, energie, apă, alimente și, în esență, să susțină un microclimat.

Clădirile în care lucrăm și locuim vor fi capabile să gestioneze fluctuațiile mari ale nivelului apei și creșterea presiunii termice, dar și să integreze producția alimentară locală. Vor fi implementate noi inovații pentru a colecta și a crea rezerve-tampon din cantități mari de apă de ploaie. Sistemele de alimentare cu apă urmează să fie împărțite în diferite fluxuri. Îmbunătățirea spațiilor verzi poate reduce seceta, deoarece există dovezi considerabile că modelul de dezvoltare suburban pentru zonele rurale blochează miliarde de litri de apă de ploaie din a fi absorbite de sol și a alimenta rezervele de apă subterane. Datorită căldurii crescute vara și standardelor ridicate de izolare, clădirile necesită aplicații tehnologice inteligente pentru a oferi un climat interior sănătos.